Dafinul si mitologiea antica.

În Antichitate, povestea dafinului este legată de nimfa Daphne, nimfă = (fecioara in mitologia greaca - biologic = stadiul intermediar de transformare a larvelor in insecte).
Leucipus, fiul unui rege, s-a îndrăgostit de Daphne, dar s-a decis să nu o curteze în mod deschis deoarece ştia că ea evita bărbaţii.
Din acest motiv , Leucipus sa imbrăcat in haine femeieşti astfel castigand prietenia nimfei Dafne , astfel aceasta l-a (a) indrăgit (o) foarte mult. Dar Zeul Apollo o placea foarte mult şi el pe Daphne , iar din gelozie şi furie o face pe Daphne să dorească să se scalde într-un râu alături de "prietena" ei, astfel Leucipus e trădat in acest fel.
Daphne simţindu-se inşelată, porunceşte să fie omorât.
Într-o discuţie ca între zei, Eros este insultat de Apollo astfel ca răzbunare , zeul iubirii, îl săgetează cu săgeata dragostei pe Apollo. Deşi înzestrat cu darul profeţiei ştiind deci că nu o va putea îndupleca pe Daphne să fie a lui , Apollo incearcă din greu totuşi să o cucerească. Apollo zeul ce vindeca răni nu se putea vindeca singur de dragoste pe care acesta o purta. Daphne îi rezistă acestuia iar ca să scape , îl roagă pe Zeus să o transforme într-un laur (denumit şi dafin).
Scapand astfel de Apolo , dar acesta indragostit de sageata iubirii nu poate acepta aceasta astfel ca îmbrătiseaza trunchiul dafinului , si rosteste următoarele cuvinte: “Dacă nu poţi să fii soţia mea… vei fi desigur arborele meu; întotdeauna laurule tu vei încununa părul meu , chitara şi tolba mea. Vei fi podoabă generalilor când voci vesele vor cânta triumful şi când Capitoliul va vedea lungi procesiuni de sărbătoare.”
In Roma antica , frunzele de dafin erau folosite la confectionarea coroanelor ce se punea pe capetele învingatorilor. Tot de la cuvintul laur dar si laureat derivă cuvântul bacalaureat adica bacă de laur ( încununat cu lauri).

Dafinul.

Laur sau Dafin.
Dafinul, cu denumirea ştiinţifică - Laurus nobilis - este un arbust originar din Orientul Mijlociu, raspandit si in zonele mediteraniene are frunzele verzi usor lemnoase ondulate pe margini asemanatoare cu acele ale arborelui de cafea find umpic mai mici pana la 1/2 si tot o data si le păstrează verzi tot timpul anului ca si majoritatea arborilor mediteranieni care cresc in arealul sau natural citricii, maslini.
Perioada de inflorire: inceputul primaverii (martie-mai).
Face flori mici de un alb inpur la inceput ulterior galbui, verzui usor asemanatoare cu florile de soc si tei, mult mai mici si dispuse in buchetele ca si cele de struguri.
Fructele se concretizeaza in niste bobite mici mov negricioase de dimensiunea unui bob de mazare cate un singur fruct pe codita Din fruct se extrag uleiuri esentiale folosite in diverse domeni. Fructele se culeg cand sunt coapte, in octombrie-noiembrie. Ele se usuca in locuri calde si aerisite. Se conserva in vase de lut si saci panza ferite de umezeala.
Lemnul este de culoare alb-rosiatic,asemanatore celui de toia cu o duritate ridicata si densitate mare.
Arborele de dafin în zonele calde poate sa creasca foarte inalt intre 15-17 metrii, dar de cele mai multe ori este cultivat sub forma unui tufis mai putin inalt pentru culegerea frunzelor acestuia mult mai usor.
Cei cultivati in scop ornamental sunt tunsi si aranjati ca atare.
Dafinul se creste ca planta de ghiveci in zonele mai reci cum ar fi si tara noastra dar nu este o planta pretentioasa, el este foarte usor de intretinut.
Perioada de crestere intensa a plantei este din primăvara pana in luna august, iubeste soarele dar la fel de bine se adapteaza si la umbra diferenta find observate in dezvoltarea acestuia mai greoaie la umbra. In lipsa totala a soarelui, dafinul nu se mai dezvolta la fel de armonios si stagneaza. Adora temperaturile ridicate ale verii, 22-30 grade Celsius, dafinul fiind un iubitor de caldura. Rezistenta la inghet: pana la -7 grade celsius.

luni, 1 martie 2010

Dafinul din casa mea. Frunzele dafinului si uscarea acestora.

Frunzele sunt rigide, usor lemnoase şi au o durata de viata de circa 2-3 ani. Ele contin uleiuri cu proprietati terapeutice si aromatizante.
Frunzele se pot culege tot anul, dar cele mai bune sunt cele din iulie-august si acestea nu trebuie sa fie mai tinere de 2 ani, sa nu contina ramuri. Când sunt proaspete, frunzele sunt lucioase si de culoare verde inchis, iar uscate sunt mate si de culoare galben-verzuie maroni,acestea raspandesc un miros puternic, patrunzator, care se simte imediat ce frunza sunt rupta. Cand sunt uscate, frunzele isi pastreaza aroma puternica, putand fi folosite oricand recomandat este ca acestea sa fie cat mai proaspete.
- Uscarea frunzelor de dafin in vederea utilizari culinare.
Frunzele proaspete de dafin sunt foarte aromate, dar cand acestea sunt verzi sunt si destul de amare dar printr-un proces de uscareadecvata, amăreala este semnificativ redusă iar aroma acestora chiar se poate înbunătăţi.
După culegere frunzele sunt rapid uscate fără expunere directă la razele soarelui in locuri bine aerisite ca si plantele medicinale. Frunzele de calitate sunt uşor recunoscute nu numai după aroma lor puternică, dar deasemenea după culoarea lor verde strălucitoare. O regulă zice: Cu cât mai verde e culoarea, mai bună e calitatea. Nu este recomandat ca frunzele de dafin sa fi stocate aşa de mult pe cât textura lor poate sugera deoarece acestea isi pierd din propietati, astfel ca nu ar trebui stocate mai mult de un an după ce au fost culese. De multe ori frunzele care şi-au pierdut parfumul lor sau simplu sau uscat pe copac, arată o nuanţă spre maroniu şi în general au gust amar nu consumati aceste frunze.
Frunzele de dafin trebuie uscate incet, dupa ce sunt culese, ferite de razele solare, pentru a retine uleiul aromat şi a nu-şi schimba culoarea. Daca acestea nu sunt culese la timp, se usuca pe creanga. Daca sint uscate corespunzator, frunzele devin mai aromate pe masura ce se usuca. In lipsa unui borcan sau a unei cutii, frunzele pot fi puse la pastrare intr-un caiet sau o carte. Frunzele mai mari, care sunt mai inchise la culoare si lucioase, trebuie lasate mai multe zile la uscat. Astfel le dispare gustul amar, aroma pastrandu-se.
Publicat de ioio la 01:31

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)